Drepturile sunt ocrotite și garantate de lege pentru toate subiectele de drept[1]. Ocrotirea drepturilor înseamnă crearea mecanismelor legale de formare și exercitare a drepturilor. Garantarea drepturilor nu are sensul juridic de garanție[2], ci de asigurare a funcționalității juridice a mecanismelor de coerciție care pot fi declanșate de titluarul dreptului. Ocrotirea și garantarea drepturilor nu se realizează doar de actele normative, ci și de celelalte izvoare de drept civil. Sunt ocrotite și garantate și libertățile civile. Libertățile sunt facultăți, opțiuni puse la dispoziția subiectelor de drept. O parte dintre libertăți sunt prevăzute de lege[3].
[1] Potrivit art. 26 din Codul civil, “Drepturile şi libertăţile civile ale persoanelor fizice, precum şi drepturile şi libertăţile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite şi garantate de lege.”
[2] Sunt garanții juridice acelea prevăzute, de exemplu, de art. 393, art. 550 alin. (5) și art. 683 alin. (1), precum și cele la care se referă art. 551 pct. 10 din Codul civil.
[3] De exemplu, “Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.” (art. 12 alin. (1) din Codul civil), “Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.” (art. 1169 din Codul civil).