Un drept subiectiv civil este absolut atunci când subiectul pasiv al raportului juridic din care face parte este nedeterminat, căci toate subiectele de drept sunt titulare ale obligației corelative dreptului absolut. Obligația corelativă dreptului absolut este negativă, de abținere. Sunt drepturi absolute drepturile nepatrimoniale[1] și drepturile reale[2]. Dreptul subiectiv civil este relativ atunci când titularul obligației corelative este determinat.
[1] De exemplu, persoanele fizice, precum și, de regulă, persoanele juridice, au dreptul la propria imagine (a se vedea art. 58 și art. 206 din Codul civil). Toate celelalte subiecte de drept au obligația să nu aducă atingere imaginii persoanei, cu excepția situațiilor în care legea le impune sau le permite să procedeze altfel.
[2] De exemplu, titularul dreptului de proprietate poate poseda, folosi și dispune de un bun (a se vedea art. 555 din Codul civil). Toate celelalte subiecte de drept au obligația să nu stânjenească în niciun fel exercitarea dreptului de proprietate, cu excepția situațiilor în care legea sau contractul le impune ori le permite să procedeze altfel.