Dreptul civil se deosebeşte de dreptul constituţional, dreptul administrativ şi dreptul penal:
| Ramura de drept | Obiectul reglementării (cu precădere) | Metoda de reglementare | Calitatea subiectelor | Caracterul normelor (cu precădere) |
| Drept civil | Raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale | Egalitate | Nespecială | Dispozitiv |
| Drept constituţional | Raporturi nepatrimoniale | Subordonare | Specială | Imperativ |
| Drept administrativ | Raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale | Subordonare | Specială | Imperativ |
| Dreptul muncii | Raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale | Subordonare | Nespecială, dar mai restrânsă | Imperativ |
| Drept penal | Raporturi nepatrimoniale | Subordonare | Specială | Imperativ |
Dreptul civil se deosebeşte de alte ramuri de drept prin obiectul de reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor.
Dreptul civil se deosebeşte de dreptul familiei prin întinderea obiectului reglementării. Relaţiile sociale reglementate de dreptul familiei sunt de drept civil. Dreptul civil şi dreptul familiei se află în raportul întreg-parte.
Dreptul procesual civil este alcătuit din norme care reglementează modalităţile prin care titularul unui drept utilizează forţa de coerciţie a statului împotriva celui care nesocoteşte dreptul său.
Dreptul internaţional privat conţine reglementări pentru desemnarea legii şi jurisdicţiei aplicabile raporturilor juridice cu element de extraneitate, cum ar fi: cetățenia străină, naționalitatea străină, aflarea în străinatate a unor bunuri, încheierea ori executarea în străinatate a unor contracte.
Dreptul civil are prevederi detaliate cu privire la consecinţele încălcării normelor de drept civil, cum ar fi nulitatea actelor juridice, rezilierea contractelor, despăgubirea celui prejudiciat. Reglementarea acestor consecinţe profită şi altor ramuri de drept, în virtutea caracterului de drept comun al dreptului civil.