Un drept nepatrimonial este acela care nu are un conținut exprimat bănește. Împrejurarea dacă un drept nepatrimonial are sau nu un conținut exprimat în bani trebuie cercetată cu privire la fiecare drept în parte[1]. Cele mai obișnuite drepturi nepatrimoniale sunt cele referitoare la respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente[2], la identificarea persoanei[3], la raporturile de familie[4] și la creația intelectuală[5]. Încălcarea drepturilor nepatrimoniale naște în patrimoniul titularului dreptului nepatrimonial sau, după caz, al succesorilor săi, un drept patrimonial la dezdăunare. Obligația corelativă a dreptului la dezdăunare aparține persoanei a cărei răspundere civilă a fost angajată, de regulă persoana vinovată[6]. Un drept patrimonial este acela al cărui conținut este exprimat bănește. Sunt drepturi patrimoniale drepturile reale și drepturile de creanță, summa divisio. Drepturile reale sunt drepturi absolute, drepturile de creanță sunt drepturi relative.
[1] Cercetarea atentă a caracterului patrimonial al unui drept se impune mai cu seamă în cazul drepturilor persoanelor juridice. Potrivit art. 257 din Codul civil, apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice se face prin aplicarea “prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice”.
[2] A se vedea art. 58 și urm. din Codul civil.
[3] A se vedea art. 82 și urm. din Codul civil.
[4] A se vedea art. 258 și urm. din Codul civil (Cartea II “Despre familie”).
[5] A se vedea, spre exemplu, Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
[6] Potrivit art. 253 alin. (4) din Codul civil, “persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile”. Potrivit art. 1530 din Codul civil, aplicabilă prin asemănare, “Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”