La fel ca orice raport juridic, și raportul juridic civil are în conținutul său drepturi și obligații, în mod exclusiv. Nu există alte elemente în conținutul raportului juridic civil. Întodeauna unui drept subiectiv civil[1] îi corespunde o obligație, numită obligație corelativă. Nu există niciun drept subiectiv civil căruia să nu-i corespundă măcar o obligație. Nu există nicio obligație civilă căreia să nu-i corespundă măcar un drept subiectiv civil. În unele raporturi de drept civil există o separație a drepturilor de obligații în sensul că, drepturile aparțin unui subiect de drept care nu are nicio obligație față de celelalte subiecte de drept din același raport juridic[2]. În unele raporturi de drept civil fiecare dintre subiectele de drept are atât drepturi (ale căror obligații corelative aparțin altor subiecte de drept din acel raport juridic), fiind astfel, subiect activ, cât și obligații (cărora le corespund drepturi ale altor subiecte de drept din acel raport juridic)[3], fiind, astfel, subiect pasiv.
[1] Pentru claritate, ne vom referi la dreptul civil folosind expresia “drept subiectiv civil”, în pofida faptului că este tautologică, fiindcă toate drepturile aparțin unui subiect de drept. Folosirea expresiei “drept subiectiv civil” previne posibilele confuzii care, în unele contexte, ar putea să apară dacă am folosi expresia “drept civil”, pe care am utilizat-o pentru a ne referi la dreptul civil ca ramură de drept.
[2] De exemplu, în cazul raportului juridic de proprietate (reglementat de art. 555 și urm. din Codul civil) este posibil ca titularul dreptului de proprietate să nu aibă nicio obligație față de subiectele de drept cărora le revin obligațiile corelative dreptului său de proprietate.
[3] De exemplu, în cadrul unui raport obligațional, cum este cel specific contractului de vânzare (reglementat de art. 1650 și urm. din Codul civil), vânzătorul are dreptul să pretindă prețul lucrului vândut, drept căruia îi corespunde obligația cumpărătorului de a-l plăti, și, totodată, vânzătorul are obligația să transmită cumpărătorului dreptul de proprietate cu privire la un lucru, obligație căreia îi corespunde dreptul cumpărătorului de a-i pretinde să transmită dreptul de proprietate cu privire la acel lucru.