Fiind o relație socială complexă, complexitatea raportului juridic civil poate să fie dată și de numărul părților sale, caz în care avem de a face cu o pluralitate de subiecte.
În cazul unui raport juridic care are în conținutul său un drept absolut care are un singur titular și, prin urmare, obligațiile corelative acestui drept aparțin tuturor, există pluralitate pasivă. Când există mai multe subiecte active în cadrul unui raport juridic care are în conținutul său un drept absolut, cum este cazul coautoratului[1] și proprietății comune[2], pluralitatea pasivă este însoțită de pluralitatea activă, fiind, așadar, mixtă.
În cazul unui raport juridic care are în conținutul său drepturi relative (numite și drepturi de creanță), pluralitatea subiectelor poate fi activă (mai mulți creditori), pasivă (mai mulți debitori) și mixtă (mai mulți creditori și mai mulți debitori). Pluralitatea subiectelor raportului juridic de creanță (numit și raport juridic obligațional) este importantă întrucât mărește considerabil complexitatea acestui raport juridic, din perspectiva obligațiilor care alcătuiesc conținutul său[3].
[1] Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, “Este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în colaborare.”
[2] Reglementată de art. 631 și urm. din Codul civil
[3] Primele două capitole ale Titlului IV, “Obligațiile complexe”, din Cartea a V-a, “Despre obligații”, a Codului civil, sunt dedicate obligațiilor din cadrul raporturilor juridice cu pluralitate de subiecte.