Identificarea principiilor care constituie izvor de drept civil revine doctrinei juridice. Având în vedere că principiile fundamentale ale dreptului român care sunt izvor de drept civil trebuie să constituie valori fundamentale și totodată să nu fie reglementate prin acte normative, apreciem că poate fi considerat astfel principiul dreptății[1].
[1] Dreptatea este menționată ca valoare supremă în statul român în cuprinsul art. (1) alin. (3) din Constituția Românei: “România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.” Fără îndoială, dreptatea este o noțiune susceptibilă de multe discuții, însă această împrejurare are o relevanță practică redusă, deoarece utilizarea principiilor fundamentale ca izvor de drept civil este nesemnificativă cantitativ, din pricina abundenței normelor juridice și a uzanțelor, precum și ușurinței cu care se poate realiza analogia juris.